Iubire şi justiţie de Paul Ricœur

Descriere

Cauza este în general înţeleasă ca „iubire sau justiţie", şi nu „iubire şi justiţie". În limbajul curent, şi chiar la un nivel de reflecţie mai elevat, a fortiori când cele două concepte sunt prezentate în conflict, nu există, nu pot exista punţi între practica individuală a iubirii de aproape şi cea colectivă a justiţiei ce stabileşte egalitatea şi echitatea. Fie că e favorizată una sau cealaltă, se insistă asupra disproporţiei între iubire şi justiţie. Toată reflecţia lui Paul Ricœur tinde să demonstreze proporţia, legăturile, dialectica foarte profundă, tensiunea vie şi fecundă între iubire şi justiţie care apare în momentul acţiunii. Amândouă sunt analizate într-o economie a darului ce debordează din toate părţile etica de care se simt responsabile. O logică a supraabundenţei provoacă întotdeauna logica echivalenţei.

Publicată iniţial în Germania, în ediţie bilingvă, această reflecţie este completată de două articole din Fondul Ricœur, pe teme apropiate.

Cuprins

Editura

Într-o lume grafomană, în care se anunţă din ce în ce mai zgomotos moartea cărţii în format clasic, Editura ART se încăpăţânează să ofere Cititorului ce-i al Cititorului. La adăpost de tentaţiile comercialului cu orice preţ, în cei aproape trei ani de la primele volume, ART continuă să acorde o atenţie aproape obsesivă selecţiei de titluri şi autori, respectând şi luând prin surprindere gusturile unui public exigent, însă dispus să încerce pe propria piele noi provocări.

Şi cum ochiul este cel mai dur critic, l-am îmblânzit cu mare atenţie pentru grafică, tipar şi celelalte chestiuni lumeşti din viaţa unei cărţi.

Autor

Paul Ricœur (1913-2005) este unul dintre cei mai importanţi filozofi francezi ai secolului XX, a cărui gândire a avut un enorm impact internaţional. Opera sa urmează un parcurs exemplar: fenomenologie (Philosophie de la volonté, 1950), etică socială (Histoire et vérité, 1964), hermeneutică (De l’interprétation. Essai sur Freud, 1966; Le conflit des interprétations, 1969), o poetică a timpului şi a acţiunii (La métaphore vive, 1975; Temps et Récit, 1983-1985; Du texte à l’action, 1986), o filozofie a subiectului (Soi-même comme un autre, 1990), dar şi studii biblice (Penser la Bible, 1998). În 2000, publică lucrarea celebră La mémoire, l’histoire, l’oubli despre problema reprezentării trecutului, iar în 2004, un Parcours de la reconnaissance.

Comentarii