Arta de a avea întotdeauna dreptate de Arthur Schopenhauer

Descriere

O exemplara scriere filozofică despre arta de a purta dispute din care să ieşim întotdeauna învingători. Un manual de retorică indispensabil, plin de echivoc, umor şi ironie.

Stratagema I

Opinia adversarului trebuie extinsă peste limitele ei naturale, ea trebuie interpre tată cât se poate de general, într-un sens cât mai larg, ba chiar exagerată; opinia proprie trebuie luată, în schimb, în sensul cel mai precis, restrângând-o la limite cât se poate de strâmte: căci cu cât mai generală este o opinie, cu atât mai atacabilă este ea.

Stratagema a VIII-a
Adversarul trebuie înfuriat: căci astfel el nu mai este capabil să judece corect şi să profite de ascendentul pe care-l are, eventual, asupra noastră. Îl putem înfuria fiind pur şi simplu impertinenţi, sâcâindu-l şi fiind în chip vădit nedrepţi cu el.

Stratagema a XIV-a
O stratagemă impertinentă este să procla măm teza noastră ca fiind demonstrată - văzând că suita de întrebări puse adversarului a atras răspunsuri defavo rabile tezei -, în ciuda oricărei evidenţe, şi să tri umfăm pur şi simplu. Dacă adversarul este timid sau prostănac, iar noi înşine nu ducem lipsă de neobrăzare şi, în plus, avem şi o voce răsunătoare, atunci şansele de izbândă sunt mari.

Stratagema XXI
În cazul în care adversarul recurge la un argument superficial sau sofistic, pe care-l sesizăm de îndată, putem, desigur, să-l contracarăm arătând peni bilul şi superficialitatea argumentului; dar mai bine este să răspundem printr-un contraargument la fel de superficial şi sofistic, pentru a-l putea pune în încurcă tură. Căci nu adevărul e important, ci cine câştigă.

Cuprins

Editura

Într-o lume grafomană, în care se anunţă din ce în ce mai zgomotos moartea cărţii în format clasic, Editura ART se încăpăţânează să ofere Cititorului ce-i al Cititorului. La adăpost de tentaţiile comercialului cu orice preţ, în cei aproape trei ani de la primele volume, ART continuă să acorde o atenţie aproape obsesivă selecţiei de titluri şi autori, respectând şi luând prin surprindere gusturile unui public exigent, însă dispus să încerce pe propria piele noi provocări.

Şi cum ochiul este cel mai dur critic, l-am îmblânzit cu mare atenţie pentru grafică, tipar şi celelalte chestiuni lumeşti din viaţa unei cărţi.

Autor

Arthur Schopenhauer (1788-1860), ultimul mare reprezentant al idealismului german, kantian declarat şi inamic înverşunat al lui Hegel, a rămas în istoria filosofiei nu doar prin celebra teorie a lumii ca voinţă şi reprezentare, ci şi ca un stilist desăvârşit, pus la adăpost de ariditatea disciplinelor academice - unde oricum nu s-a bucurat de prea mare audienţă, fiind umbrit de autoritatea hegeliană - şi concentrat exclusiv pe adevărurile vieţii. Mult mai apropiat i-a fost spiritul goetheean, făcând, asemenea maestrului, o călătorie iniţiatică în Italia şi imitând chiar pofta pentru observaţia pozitivistă, ca şi deschiderea generoasă către sfera socială, cea a moravurilor şi a eticii.

De acelaşi autor: Lumea ca voinţă şi reprezentare (1819), Voinţa în natură (1836), Despre libertatea voinţei (1839), Fundamentele moralei (1840).

Comentarii